dublă singuratate

Nu am moarte cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Grigore Vieru

despre ceea ce nu va pot vorbi...

uneori mai cad în adâncurile tristetii... si ma inunda ploi de lacrimi dar nu, nu de dragul tau moarte, de dragul prietenilor mei pe care nu-i voi mai putea imbratisa si simti aproape... iubirea de ei e un sentiment de care nu mi-i drag a ma desparte... dorul e o culoare a sufletului si eu nu ma pot desparti de aceasta culoare...